Capriorul

Devine cenusiu, cu oglinda alba, foarte vizibila. Se sustine ca oglinda caprei este mai mare decat oglinda tapului si de o forma putin diferita. Schimbarea parului are loc in septembrie-octombrie si aprilie – mai. Iezii, care au la fatare 1,2 – 1,6 kg, prezinta fenomenul de homocromie pana in jurul varstei de 3 luni. Primele coarne, sub forma de butoni sau de sulite scurte fara rozeta, de 1,0 – 2,0 cm, cresc pe cilindri frontali de prin august-septembrie pana in decembrie-ianuarie din primul an de viata. Dupa caderea acestora, in ianuarie – februarie incepe sa creasca cel de-al doilea rand de coarne, care sunt curatate in mai – iunie, cand capriorul implineste varsta de un an. Aceste coarne au forma de sulite sau de furci, de 8-15 cm lungime, si au rozetele deja schitate. Ele cad la sfarsitul toamnei, prin luna noiembrie.
Este apreciata la 12-15 ani. Trofeele cele mai puternice sunt dezvoltate la 6-8 ani. Incepand de la varsta de 8 ani, trofeul masculilor intra in regres ca urmare a imbatranirii. Varsta se apreciaza usor dupa uzura dentitiei la exemplarele impuscate, iar la cele in viata in functie de aspectul exterior si trofeu.
Cand se sperie sau cand i se pare ceva suspect, atat tapul cat si capra brahnesc sau latra. Capra brahneste mai indelung si pe un ton mai vaitat decat tapul, care brahneste mai scurt si mai grav. Iedul isi cheama mama printr-un piuit inalt ca tonalitate, iar mama isi cheama iedul printr-un piuit mai discret. In timpul imperecherii, sunetele scoase de capra si de tap sunt diferite, dupa cum se cheama intre ei ori se alearga.
Sunt inconfundabile, putandu-se deosebi cu usurinta de urmele altor specii. Mai dificila este deosebirea urmelor lasate de mascul, de cele lasate de femela. In fuga copita se despica si sunt imprimati pintenii, pe cand la mersul linistit se imprima doar copita stransa. Tapul isi mai deconspira prezenta in teren prin semnele frecarii coarnelor de puieti, arbusti, tufisuri etc., ca modalitate de marcare a teritoriului, si curatirii coarnelor de piele.
Sunt asemanatoare cu cele de oaie, fiind insa mai mici. Diferentierea se face usor prin introducerea acestora in apa clocotita, mirosul degajat de cele de oaie fiind inconfundabil.
Capriorul prefera padurile si crangurile, de la munte pana la campie, precum si vastul spatiu agricol din zona de campie. Mai este intalnit si in padurile, in grindurile si in incintele cultivate agricol din Delta Dunarii. Foarte favorabile pentru specie sunt insa trupurile mici de padure, situate in mijlocul terenurilor cultivate agricol, de la campie si de pe coline.
Ierburile, frunzele, lujerii, mugurii si, mai rar, coaja unor arbori si arbusti tineri constituie hrana de baza in timpul iernii. La aceste sorturi se mai adauga fructele de lemn cainesc, de maces, de paducel, de artar, ghinda, jirul si altele asemenea. In campul agricol se hraneste cu gramineele verzi, insamantate toamna, cu alte plante cultivate si cu plante din flora spontana. Vara prefera culturile agricole (de grau, de ovaz, de soia etc.), in care, datorita modului selectiv de hranire, nu produce prejudicii.
Braconierul, lupul, cainele hoinar, sacalul, vulpea, pisica salbatica, dar si jderul si mistretul pentru iezii neajutorati sunt potentiali dusmani ai speciei. Daca zapada este mare si de lunga durata, capriorii pot fi prinsi si omorati relativ usor, deoarece intervin, dincolo de efectul stanjenitor al stratului de omat, inanitia si imbolnavirea multora dintre exemplarele tinere sau foarte batrane.
In timpul iernii capriorii se strang in carduri (ciopoare), de pana la 30 indivizi si chiar mai multi, apartinand ambelor sexe. In afara acestei perioade, exceptand perioada de imperechere, tapii traiesc izolat sau in preajma unei capre. Tapii isi marcheaza teritoriul, prin frecarea puietilor si tufelor cu coarnele, si il apara impotriva eventualilor intrusi.
Alergatul la caprior are loc in iulie-august, de regula ziua. Doar arareori, cand este luna plina, alergatul se continua si noaptea. In aceasta perioada sunt observabile in iarba asa-numitele “inele de alergat”, sub forma de cercuri cu diametrul de cativa metri (5-8 m). Femelele ramase nefecundate in iulie-august au o a doua perioada de imperechere in noiembrie-decembrie, mai greu de observat. La cele fecundate in iulie-august, embrionul ramane in stare latent timp de circa 4 luni. Din noiembrie-decembrie embrionii se dezvolta normal, indiferent de data imperecherii, astfel incat, dupa circa 5 luni, caprele nasc cel mai adesea 2 iezi, dar si 3 sau doar unul (majoritatea in luna mai). Gestatia dureaza, asadar, fie 9 luni, fie 5 luni, dupa caz.
Intre 15 mai – 15 octombrie la mascul si 1 septembrie – 15 februarie pentru femela si ied. Sunt admise, ca metode de vanatoare, doar panda si dibuitul. Este admisa folosirea chematorilor (mecanice), cu ajutorul carora se poate ademeni tapul, prin imitarea glasului femelei in calduri sau al femelei alergate ori a iedului. La caprior este indicat sa se traga cu glont, de la calibru 5,6 x 43 in sus, dar este admisa si vanarea cu proiectil unic tras din arme lise. Trofeul il constituie coarnele cu craniu sau cu parte din acesta. Selectia masculilor, ca si in cazul celorlalte specii de cervide, se face dupa aspectul exterior al corpului si al trofeului. Considerentele si procentele privind selectia sunt aceleasi ca si in cazul cerbului comun si lopatarului.
Diminuarea efectivelor de pradatori naturali salbatici, combaterea cainilor hoinari, sanctionarea prinderii puilor si combaterea oricarei forme de braconaj sunt principalele masuri de ocrotire, dar nu singurele. Crearea conditiilor de liniste in perioada si in zonele de fatat este la fel de importanta pentru supravietuirea iezilor. In perioada critica de iarna, indeosebi in zona de deal.